Jumătatea asta

Jumătatea asta
mult este prea mare
Ca s-o fac mai mică
tai din departare

Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut
Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud

Sănătatea noastră
şubrezeşte parcă
Nu ne mai prieşte
somnul sub o barca

Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut
Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud

Sub copacul galben
totul neted pare
Dar ascunse aripi
varsă şerpi în mare

Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut
Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud




Declaraţie despre problemele păcii şi ale războiului

Este seară şi răcoare
Cetăţeni se-ntorceau
El priveşte-ntr-o vitrină
Peştii-n apă se topeau

Sus nevasta îl aşteaptă
El aduce un suspin
Telefonul sună iute
Se presimte un declin

Ziua a trecut ascunsă
S-a-ntîmplat un mic ocol
El se-ntoarce ca o sfoară
Aceasta e pericol.

Insul ce păşeste moale
E gradat, e ofiţer
El lucrează ziua lungă
Intr-un abator din fier.

Meseria lui puberă
Este cea de analist
El lucrează c-un computer
Care este foarte trist.

Vreau să precizez acum
Că avea pe terminate
O lucrare despre moarte.
Că făcuse cu un grup
O lucrare pentru trup
Şi cu cîţiva cot la cot
Lucrătură pentru tot
Ce mişcă, ce zîmbeşte
Cît ai zice peşte.
Vreau să mai repet că el
Acolo unde lucra
Un calculator avea
Ce-l folosea unui scop
Dintr-un groaznic horoscop.

Căci ofiţerul concepuse
Un program predestinat
Să conducă orice bombă
Spre o holdă, spre un sat
Ucigînd augusta recoltă
Sau prin aer să pătrundă
Oameni paşnici să străpungă
Cu o spadă lungă.
Să conducă bani de fier
In cel ce se vrea liber

Acum e bine să vă spun
Ce e un calculator
Scos din apa zeilor:
Este viu într-un fel anume,
E un altfel de cărbune.

Care atunci cînd a fost pus
La acea lucrare
Istovit a fost de şocul
Dintr-o întebare:

Este oare pacea noastră
Piatră de încercare?
Este: spun, spuneam, voi spune
Fără încetare.
Şi acum:
Bomba, bomba, tiribomba
Fornăie pe nare
Bomba, bomba, tiribomba
Nu-şi află cărare.

Gloanţe, şrapnele si pulberi
Trec acum razant
Peste oameni, peste cîmp
Zboară peste sat.

Căci computerul era
Cel care le rătăcea
In poala muntelui Ulele
Să nu mai facă rele.

El e cel ce-a refuzat
Să fie soldat.
El e ofiţerul păcii
Fiul Duminicii.

E învins de raţiune
Gîndul rău de a supune

Şi declar acum din nou
Că problema mă răneşte
Şi suflarea mi-o răreşte
Căci presimt acum tardiv
Invincibilul masiv, invincibilul masiv.

E învins de raţiune
Gîndul rău de a supune
Gîndul rău de a supune
Şi presimt acum din nou
Incredibilul erou, incredibilul erou.

E învins de raţiune
Gîndul rău de a supune
Gîndul rău de a supune.




Uite, cam aşa se-ntîmplă, cîteodat'

uite,
cam aşa se-ntîmplă
cîteodat',
urşi mătăhăloşi
îşi lasă
graţios capul în jos,
pe umărul nostru.
şi muşcă voluptos
din arcul sudurii
pînă la os.
de cerul gurii se lipesc
frînturi de stăruinţe
cu zimţi de foi,
se face linişte, apoi
ele-şi iau zborul
şi răspîndesc prin aer
ce este dorul.
se face linişte, apoi
ele-şi iau zborul
şi răspîndesc prin aer
ce este dorul.




Paralele intersectate

Visele mele oranj
N-au nevoie de curaj
Să dea socoteală De-a lor nebuneală
În faţa mea
Curaj ar putea chiar da

Viselor mele kaki
Care fac doar prostii
Închipuie războaie
Măceluri şi noroaie
Şi care mă fac
Să mă zvîrcolesc în pat

Oamenii noştri oranj
N-au nevoie de curaj
Să dea socoteală
De-a lor îndrăzneală În faţa lumii
Curaj ar putea dărui

Oamenilor kaki
Care fac doar prostii
Închipuie războaie
Măceluri şi noroaie
Şi care fac
Pe lume doar pac, pac…

Hei…

Visele mele oranj
Oamenii noştri oranj
Visele mele kaki
Oamenii noştri kaki




rechizitoriu întrerupt de un martor neprevăzut

pentru că vii debordînd într-un salt
toate priveghiurile acestui sat
şi intri în seră, ne tulburi
şi ne tîlcuieşti, că ne
dezvălui tîlcuri adică, a ...
stai jos derbedeule,
stai jos îţi spun
căci pumni
din bărbaţii satului
îţi umflă de pe acum gura.

ce căutai pe cîmp ? mîncai
făina gata împachetată,
gata de expediţie şi încolţită
de oamenii noştri
dinspre toate părţile.

armele noastre
de toate tipurile
stau îndreptate către
bunăstarea noastră.

rafale de forţă sprijină
obiectele fericirii.

tu, să continuăm,
ai băut cu prudenţă
şi sucul sfeclelor roşii
ascuns în cisternele pămîntului.

precum sîngele bivolului
îţi curgea zeama din gură pe piept.

ne înfierbîntaseşi,
ne palpita creierul
de nemaipomenitul situaţiunii
căci te-ai întins pe blana ţărînii ,,,
un fumulete acum năpădea
din pielea ta.

am zis să te i-mobilizăm
doborîndu-te într-un salt,
să te bocănim
cu priveghiurile acestui sat.




muzică şi versuri © Mircea Florian

© Arts & Sciences Atelier